TERMENI GEMOLOGICI
Un dicționar al termenilor din gemologie: diamante, pietre prețioase, tratamente, sinteze și instrumente de laborator. Fiecare termen are definiția, contextul tehnic și relevanța lui pentru valoarea unei geme.
(engl. coating, surface coating)
Aplicarea unui strat subțire de material pe suprafața unei geme, cu scopul de a-i modifica aspectul cromatic. Straturile pot fi metalice, din oxizi metalici sau din polimeri, cu grosimi de ordinul zecilor sau sutelor de nanometri.
Mecanism. Stratul funcționează prin interferență optică: modifică lungimile de undă reflectate, fără a schimba compoziția pietrei.
Stabilitate. Redusă. Stratul se uzează prin purtare, se zgârie, poate fi îndepărtat prin curățare abrazivă sau prin expunere la solvenți. Se observă frecvent uzură diferențiată la brâu (rondistă) și la joncțiunea dintre fațete. În general stratul este aplicat pe pavilionul gemei.
Detectare. Examinare microscopică la mărire 40–60×, cu atenție la muchii și la zonele de contact cu montura, unde acoperirea prezintă discontinuități. Sub imersie, stratul poate produce o interfață vizibilă.
Relevanță. Tratament considerat înșelător dacă nu este declarat. Valoarea pietrei rămâne cea a materialului de bază.
diamant-acoperire-uzura-fatete.jpg(simbol chimic Be, număr atomic 4)
Element chimic utilizat în tratamentul de difuzie aplicat corindonului (safirelor și rubinului). Raza atomică redusă (0,112 nm) permite difuzia în profunzime prin rețeaua cristalină, la temperaturi de 1.600–1.800°C, spre deosebire de elementele cu raze mai mari, care rămân în stratul superficial.
Efect cromatic. Modifică starea de oxidare a elementelor cromofore prezente în piatră, producând nuanțe galben-portocalii sau roz-portocalii. Poate transforma un corindon de calitate comercială redusă într-unul cu valoare ridicată.
Detectare. Spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv și ablație laser (LA-ICP-MS) sau LIBS imersie (uneori). Concentrațiile de beriliu implicate sunt de ordinul părților per milion — sub pragul metodelor optice.
Relevanță. Reduce substanțial valoarea. Declararea este obligatorie conform practicilor internaționale de raportare.
(engl. girdle)
Zona periferică a unei geme fasonate, care separă coroana (partea superioară) de pavilion (partea inferioară). Poate fi brută, fațetată sau lustruită.
Funcție practică. Constituie zona de prindere în montură. Grosimea sa influențează durabilitatea: un brâu (rondistă) prea subțire crește riscul de ciobire; unul prea gros adaugă greutate fără contribuție optică.
Relevanță gemologică. Suprafață uzuală pentru inscripționarea cu laser a numărului de raport sau a mențiunii privind originea sintetică. Inscripția, de ordinul zecilor de microni, este lizibilă la mărire 20–60×.
(iluminare pe fond luminos)
Tehnică de iluminare la microscopul gemologic în care sursa de lumină este poziționată sub piatră, iar observația se face în lumină transmisă. Structurile care absorb sau deviază lumina apar întunecate pe fond deschis.
Utilizare. Optimă pentru observarea canalelor de forare cu laser, a fisurilor, a zonării de culoare și a incluziunilor opace.
iluminare-brightfield-observare-gema.jpg(simbol ct; din arab. qīrāṭ — sămânță de roșcov)
Unitate de măsură pentru geme. 1 carat = 0,20 grame. Standardizată internațional în 1907 (caratul metric), înlocuind valorile locale care variau între 0,188 și 0,213 g.
Subdiviziune. Se măsoară în sutimi („puncte”): 0,25 ct = 25 de puncte. Rapoartele indică greutatea cu precizie de două zecimale, prin rotunjire în jos.
Distincție terminologică. Nu are legătură cu karatul (K), unitatea de puritate a aliajelor de aur (18K = 750‰).
Relevanță economică. Prețul per carat crește neliniar cu greutatea, din cauza rarității cristalelor mari. Pragurile psihologice de piață (exemple: 0,50 ct, 1,00 ct, 2,00 ct etc.) produc discontinuități de preț: o piatră de 0,99 ct poate valora semnificativ mai puțin decât una de 1,01 ct, la caracteristici identice — diferență imperceptibilă vizual.
→ Cei 4C
Sistemul internațional de clasificare a diamantelor, dezvoltat de GIA în anii 1940–1950 și adoptat ca standard global: Carat (greutate), Clarity (claritate), Color (culoare), Cut (tăietură).
Sistemul a introdus pentru prima dată o terminologie reproductibilă și verificabilă într-un domeniu dominat anterior de aprecieri subiective.
Limitare. Se aplică integral doar diamantelor.
→ Carat, Claritate, Culoare, Tăietură
(v. Raport gemologic)
Document emis de un laborator gemologic, care consemnează rezultatele examinării unei geme sau bijuterii: identificarea materialului, caracteristicile măsurate, prezența sau absența tratamentelor (când se poate), identificare gemelor, determinarea calităților.
Terminologie. Laboratoarele internaționale preferă termenul raport (engl. report), pentru a sublinia natura constatativă a documentului. „Certificat” poate sugera o garanție, ceea ce documentul nu oferă.
Conținut standard. Număr de identificare, data emiterii, descrierea obiectului, dimensiuni, greutate, parametri de calitate, mențiuni privind tratamentele, observații.
Verificare. Laboratoarele mențin baze de date publice pentru validarea rapoartelor după numărul de identificare.
(engl. clarity)
Gradul de transparență și puritate internă a unei geme, determinat de numărul, dimensiunea, poziția, natura și vizibilitatea incluziunilor și a defectelor de suprafață (blemishes).
Scara GIA pentru diamante, evaluată la mărire 10×, în condiții standardizate de iluminare:
Aplicare la gemele colorate. Scara nu se transferă direct. Se utilizează categorii de transparență specifice tipului de gemă: smaraldele sunt clasificate în „Tipul III” (incluziuni așteptate), în timp ce acvamarinul aparține „Tipului I” (incluziuni rare). O incluziune acceptabilă la smarald ar fi considerată un defect major la acvamarin.
→ Incluziune, Jardin, Cei 4C
(oxid de aluminiu, Al₂O₃)
Specie minerală din care fac parte atât rubinul, cât și safirul. Sistem cristalin trigonal. Duritate 9 pe scara Mohs — a doua substanță naturală ca duritate, după diamant.
Nomenclatură. Corindonul de culoare roșie, colorat de crom, se numește rubin. Toate celelalte varietăți cromatice — albastru, galben, verde, roz, portocaliu, incolor — se numesc safir, cu precizarea culorii, cu excepția safirului albastru care poate fi denumit doar safir.
Proprietăți optice. Indice de refracție 1,762–1,770; birefringență 0,008–0,010; uniaxial negativ. Densitate 3,95–4,05 g/cm³ – media 4.00 g/cm³.
Cromofori. Crom (roșu), fier și titan în combinație (albastru), fier (galben), vanadiu (schimbare de culoare).
→ Crom, Pleocroism
(simbol Cr, număr atomic 24)
Element chimic cromofor. În corindon, ionii Cr³⁺ substituie ionii de aluminiu în rețeaua cristalină, producând culoarea roșie a rubinului. În beril, aceiași ioni produc verdele smaraldului.
Fluorescență. Cromul este responsabil și pentru fluorescența roșie intensă a rubinelor sub radiație ultravioletă și în lumina solară. Rubinele din Birmania, cu conținut ridicat de crom și fier redus, prezintă cea mai puternică fluorescență.
La diamantele incolore, se evaluează prin comparație cu un set de pietre etalon — master stones, diamante naturale de referință, fiecare marcând exact o treaptă de pe scară — în condiții de iluminare standardizate. Scara GIA: D (incolor absolut) până la Z (gri, galben deschis perceptibil sau maro).
Diamantele cu saturație superioară literei Z intră în categoria fancy color, evaluată separat și, adesea, mai valoroasă.
La gemele colorate, culoarea se descrie prin trei componente: – Nuanță (hue) — poziția pe spectrul cromatic – Ton (tone) — luminozitatea, de la deschis la închis – Saturație (saturation) — intensitatea.
La gemele colorate, culoarea reprezintă factorul dominant de valoare.
→ Cei 4C, Pleocroism
(Chemical Vapor Deposition — depunere chimică din fază de vapori)
Metodă de sinteză a diamantelor. Un gaz precursor bogat în carbon — de regulă metan (CH₄) diluat în hidrogen — este disociat într-o cameră cu presiune redusă (10–200 torr), la temperaturi de 700–1.200°C, prin plasmă cu microunde sau filament încins. Atomii de carbon se depun epitaxial pe o plachetă-substrat de diamant.
Caracteristici de identificare. Zonare de creștere stratificată, în benzi paralele planului de depunere — observabilă sub polarizare încrucișată ca tipar de tensiuni („cross-hatching”). Frecvent, urme de siliciu încorporat, detectabile prin fotoluminiscență (centrul SiV⁻ la 737 nm). Multe pietre CVD sunt tratate ulterior HPHT pentru ameliorarea culorii brune.
(iluminare pe fond întunecat)
Tehnică de iluminare la microscopul gemologic în care lumina este direcționată lateral, iar fasciculul direct este blocat de un obturator. Observatorul percepe doar lumina difuzată de structurile interne, care apar strălucitoare pe fond negru.
Utilizare. Metoda standard pentru observarea incluziunilor transparente, a fisurilor fine, a incluziunilor de rutil și a bulelor. Esențială în documentarea fotografică a incluziunilor.
iluminare-darkfield-incluziuni.jpg(carbon cristalizat, C)
Alotrop al carbonului, cu structură cubică. Duritate 10 pe scara Mohs — cea mai dură substanță naturală cunoscută de pe pământ.
Formare naturală. La adâncimi de 140–190 km până la 650 km în manta, la presiuni de 4,5–6 GPa și temperaturi de 900–1.300°C. Vârstele determinate prin datare izotopică variază între 100 milioane și 3,5 miliarde de ani. Transportul la suprafață se face prin erupții kimberlitice sau lamproitice, cu viteze estimate la zeci de km/oră.
Proprietăți optice. Indice de refracție 2,417; dispersie 0,044 (sursa „focului”); izotrop. Densitate 3,52 g/cm³.
Clasificare tipologică. Tipul I:
Conține azot grupat în combinații A, B și AB;
Conține azot izolat
Tipul II este practic lipsit de azot. Subtipurile Ia, Ib, IIa, IIb au relevanță directă în identificarea tratamentelor și a originii sintetice.
→ Cei 4C, Diamant sintetic, HPHT, CVD
(engl. lab-grown, laboratory-created, man-made)
Diamant produs industrial, prin HPHT sau CVD. Compoziție chimică, structură cristalină și proprietăți fizice identice cu ale diamantului natural.
Terminologie de raportare. Practicile internaționale impun folosirea calificativului („sintetic”, „creat în laborator”, „lab-grown”, „man-made”). Utilizarea termenului „diamant” fără calificativ, pentru o piatră sintetică, este considerată practică comercială înșelătoare.
Identificare. Nu este posibilă prin testere de conductivitate termică (ambele materiale sunt diamant), prin examinare cu lupa sau cu ochiul liber (riscant). Se realizează prin: analiza tiparelor de creștere sub polarizare, spectroscopie de fotoluminiscență, spectroscopie în infraroșu (FTIR), fluorescență deep UV, observarea incluziunilor metalice (HPHT) sau a centrelor de siliciu (CVD). Multe pietre sintetice certificate poartă inscripție laser pe brâu (rondistă).
Distincție. Nu se confundă cu simulantul — un material cu compoziție diferită (poate fi o altă gemă, piatră sintetică sau o piatră artificială), care doar imită aspectul diamantului.
tester-diamant-conductivitate-termica.jpg(engl. diffusion treatment, lattice diffusion)
Tratament termic realizat în prezența unor elemente chimice exterioare, care pătrund în rețeaua cristalină și modifică culoarea pietrei. Se desfășoară la temperaturi de 1.500–1.800°C, timp de câteva ore sau sute de ore.
Difuzie superficială. Elementele cu rază atomică mare (titan, crom, cobalt) pătrund superficial doar câțiva zeci de microni. Rezultă un strat cromatic subțire. La repolizare sau la o ciobitură, culoarea de bază reapare.
Difuzie cu beriliu. Elementul, cu rază atomică mică, difuzează în întreaga masă a pietrei. Culoarea rezultată este uniformă și nu poate fi îndepărtată prin repolizare.
Detectare. Sub imersie, difuzia superficială produce concentrări de culoare pe muchii, la unirea fațetelor și în fisurile deschise — tipar incompatibil cu zonarea naturală. Difuzia cu beriliu necesită analiză chimică (LA-ICP-MS) sau LIBS.
Relevanță. Reducere substanțială a valorii, în ambele variante.
safir-difuzie-superficiala-imersie.jpgProprietatea unui material de a refracta diferit lungimile de undă ale luminii albe, producând descompunerea spectrală. În gemologie, sursa efectului cunoscut ca „foc”.
Valori comparative: diamant 0,044; cubic zirconia 0,060; moissanit 0,104; safir 0,018.
Dispersia ridicată a simulanților explică aspectul lor „prea colorat” comparativ cu diamantul — un criteriu de recunoaștere pentru un observator experimentat.
Estimarea valorii monetare a unei geme sau bijuterii, într-un context definit: valoare de asigurare, de piață, de lichidare, de succesiune.
Distincție față de raportul gemologic. Raportul stabilește ce este obiectul; evaluarea stabilește cât valorează. Evaluarea presupune, în mod normal, existența prealabilă a unei identificări gemologice — nu se poate estima valoarea unei bijuterii neidentificate.
Competență. Este realizată de evaluatori cu experiență, pe baza metodologiilor de evaluare recunoscute și a datelor de piață.
(efect de sclipire)
Fenomen optic caracteristic pietrelor cu fisuri umplute cu material vitros. La rotirea pietrei sub iluminare oblică, în zonele umplute apar sclipiri intense de culoare — tipic portocaliu, galben sau albastru-violet — care apar și dispar brusc.
Cauză. Diferența minimă între indicele de refracție al umpluturii și cel al gemei. La anumite unghiuri de incidență, interfața produce interferență cu dispersie cromatică.
Valoare diagnostică. Foarte ridicată. Efectul este considerat probă concludentă a umplerii fisurilor. Se observă la mărire 10–40×, cu iluminare laterală.
rubin-umplut-sticla-flash-effect.jpg→ Umplere cu sticlă, Darkfield
Emisia de lumină vizibilă de către un material expus la radiație ultravioletă, cu încetare imediată la întreruperea excitației.
Notare în rapoarte. None, Faint, Medium, Strong, Very Strong — cu precizarea culorii emise (albastru, galben, portocaliu, roșu).
Prevalență. Aproximativ 25–35% dintre diamantele naturale prezintă fluorescență, majoritatea albastră, produsă de centrele N3 (trei atomi de azot asociați unei vacanțe).
Efect asupra valorii. Ambivalent. La diamantele din intervalul I–M, fluorescența albastră medie poate compensa optic nuanța gălbuie, îmbunătățind aspectul. La diamantele D–F, fluorescența foarte puternică poate produce un aspect lăptos („oily”), cu impact negativ asupra prețului.
Lungimi de undă. Se examinează sub UV cu undă lungă (365 nm) și undă scurtă (254 nm), reacțiile diferite având valoare diagnostică.
(engl. laser drilling; LDH — laser drill hole)
Tratament de ameliorare a clarității la diamante. Un laser (uzual Nd:YAG) practică un canal cu diametrul de 10–30 μm de la suprafață până la o incluziune întunecată. Prin canal se introduce acid sulfuric sau clorhidric la temperatură ridicată, care dizolvă sau decolorează incluziunea.
Urma reziduală. Canalul rămâne permanent. Sub microscop apare ca un tub rectiliniu, cu pereți netezi — morfologie inexistentă în natură. Uneori conține incluziuni secundare de aer sau reziduuri.
diamant-forare-laser-canal-microscop.jpg→ Claritate, Brightfield, Inscripție laser
Emisia de lumină care persistă după întreruperea sursei de excitație — de la fracțiuni de secundă până la câteva minute.
Uneori diamantele sintetice (CVD sau HPHT) prezintă fosforescență. Diamantele natural foarte rar.
→ Fluorescență, HPHT
(spectroscopie PL)
Metodă analitică prin care proba este excitată cu laser (uzual 325, 488, 514 sau 785 nm), iar radiația emisă este descompusă spectral. Fiecare defect din rețeaua cristalină produce linii de emisie caracteristice.
Aplicații gemologice. Metoda de referință pentru: – distincția între diamante naturale, HPHT sintetice și CVD sintetice – identificarea tratamentului HPHT aplicat diamantelor naturale – detectarea iradierii
Linii diagnostice frecvente. NV⁰ (575 nm), NV⁻ (637 nm), SiV⁻ (737 nm, indicativ CVD), H3 (503 nm), 3123 cm⁻¹.
Condiții. Analiza necesită răcire la temperatura azotului lichid (-196⁰ C) pentru rezoluția liniilor.
Observație. Nu există metodă optică sigură — microscopie, lupă, examinare vizuală — care să poată identifica tratamentul HPHT sau iradierea. Spectroscopia este singura cale.
Material natural, mineral, rocă sau materie organică care întrunește condițiile de frumusețe, durabilitate și raritate necesare utilizării în bijuterie.
Criterii. Frumusețe — culoare, transparență, strălucire, fenomene optice. Durabilitate — duritate, tenacitate, stabilitate chimică și termică. Raritate — disponibilitate limitată raportat la cerere.
Clasificare. Gemele pot fi minerale (majoritatea), roci (lapis lazuli), materiale organice (perlă, chihlimbar, coral).
Observație terminologică. Distincția tradițională între „pietre prețioase” (diamant, rubin, safir, smarald) și „pietre semiprețioase” nu mai este utilizată în gemologia profesională, fiind considerată imprecisă și înșelătoare: un smarald de calitate slabă poate valora mai puțin decât un granat demantoid excepțional.
(Gemological Institute of America)
Instituție americană fondată în 1931, cu activitate în cercetare gemologică, formare profesională și emitere de rapoarte de laborator.
Contribuții. Dezvoltarea sistemului 4C de clasificare a diamantelor (anii 1940–1950) și a scării de culoare D–Z, adoptate ca standard internațional.
Calificarea Graduate Gemologist (GG). Diplomă profesională individuală, obținută în urma unui program de formare teoretică și practică. Certifică pregătirea persoanei, nu a instituției angajatoare.
Precizare. GIA nu acreditează laboratoare și nu conferă statut instituțional terților. Formulările corecte se referă exclusiv la calificarea individuală a gemologilor.
Titlu profesional conferit de GIA absolvenților programului complet de formare gemologică, care include clasificarea diamantelor, identificarea gemelor colorate și practică de laborator.
Este calificarea individuală de referință în gemologia internațională.
→ GIA
Laborator gemologic elvețian, cu activitate din 1923. Specializat în analiza gemelor colorate și în determinarea originii geografice, prin analiza chimică a elementelor urmă și studiul suitelor de incluziuni.
Metodă de sinteză care reproduce condițiile de creștere din soluții apoase la presiune și temperatură ridicate (400–600°C, 700–1.400 bar), într-un autoclav. Utilizată pentru smaralde, cuarț, corindon.
Identificare la smaralde sintetice. Tipar de creștere ondulat, descris ca „chevron” sau „spike”, vizibil sub imersie. Incluziuni bifazice atipice.
(High Pressure High Temperature — presiune înaltă, temperatură înaltă)
Termenul desemnează două procese distincte, a căror confundare este frecventă.
1. Metodă de sinteză. Reproduce condițiile de formare naturală: presiuni de 5–6 GPa și temperaturi de 1.300–1.600°C, într-o presă cu celulă de tip belt, cubic sau BARS. Carbonul se dizolvă într-un solvent metalic (fier, nichel, cobalt) și cristalizează pe o sămânță de diamant. Caracteristici de identificare: incluziuni metalice reziduale (uneori conferind proprietăți magnetice), zonare de creștere sectorială geometrică.
2. Metodă de tratare a diamantelor naturale. Aceleași condiții aplicate unui diamant natural de tip IIa cu nuanță brună. Presiunea și temperatura relaxează dislocațiile din rețea, responsabile de coloratura brună. Piatra poate deveni incoloră. Detectare: exclusiv prin spectroscopie de fotoluminiscență. Nu există indiciu microscopic.
Relevanță. Tratamentul HPHT reduce substanțial valoarea, deoarece materia primă (diamante brune de tip IIa) este abundentă comparativ cu diamantele incolore naturale.
Raportare. Un raport corect distinge explicit între „diamant sintetic produs prin HPHT” și „diamant natural tratat HPHT”.
diamant-hpht-incluziuni-metalice.jpgTehnică de examinare în care piatra este scufundată într-un lichid cu indice de refracție apropiat de al ei, pentru eliminarea reflexiilor de suprafață și a efectelor de fațetare.
Lichide uzuale. Alcool izopropilic (n = 1,38), apă (1,33), bromoform (1,59), diiodometan (1,74). Pentru corindon se preferă lichide cu indice ridicat.
Aplicații. Observarea zonării de culoare, detectarea difuziei, examinarea tiparelor de creștere, identificarea dubletelor și tripletelor.
Precauții. Unele lichide sunt toxice sau volatile.
gema-in-lichid-de-imersie.jpgOrice element eterogen prezent în interiorul unei geme: cristal străin, cavitate, fisură, canal, incluziune fluidă sau gazoasă, zonă de creștere.
Valoare diagnostică. Suitele de incluziuni constituie „amprenta” geologică a unei pietre. Ele permit: – distincția natural / sintetic – determinarea originii geografice – identificarea tratamentelor termice (prin alterarea incluziunilor)
Clasificare. Protogenetice (anterioare cristalului gazdă), singenetice (formate simultan), epigenetice (ulterioare).
Observație asupra valorii. La diamante, incluziunile reduc claritatea. La gemele colorate, ele sunt așteptate și adesea necesare ca dovadă a originii (natural sau sintetice). Absența completă a incluziunilor la un smarald sau la un rubin de dimensiune mare constituie un indiciu de sinteză.
(n)
Raportul dintre viteza luminii în vid și viteza luminii în materialul respectiv. Constantă fizică fundamentală în identificarea gemologică, măsurată cu refractometrul.
Valori de referință: diamant 2,417; corindon 1,762–1,770; beril 1,577–1,583; cuarț 1,544–1,553; zirconie cubică 2,15–2,18; moissanit 2,65–2,69.
Relevanță pentru tratamente. Eficacitatea umplerii fisurilor depinde de apropierea indicelui umpluturii de cel al gemei: cu cât diferența este mai mică, cu atât fisura devine mai puțin vizibilă. Uleiul de cedru (n ≈ 1,50) este apropiat de indicele berilului, ceea ce explică utilizarea sa istorică la smaralde.
→ Refractometru, Dispersie, Umplere cu sticlă
(engl. laser inscription, girdle inscription; uzual „gravură laser”)
Text microscopic gravat cu laser pe brâul (rondista) unei geme fasonate. Conține, de regulă, numărul raportului gemologic emis de laboratorul care a analizat piatra, precedat de acronimul acestuia. La pietrele create în laborator, laboratoarele majore adaugă o mențiune explicită privind originea sintetică.
Dimensiuni și lizibilitate. Caracterele au înălțimi de ordinul zecilor de microni. Inscripția nu este lizibilă cu ochiul liber și, în majoritatea cazurilor, nici la mărire 10×. Citirea curentă se realizează la 20–60×, prin microscopie sau cu instrumente dedicate, care ating măriri de aproximativ 110× și permit examinarea inclusiv a pietrelor montate.
Procedeu. Gravare cu laser, la adâncime de ordinul micronului. Nu afectează claritatea și nu modifică încadrarea pietrei. Poate fi îndepărtată prin relustruirea brâului (rondistei), operațiune care presupune însă o pierdere de greutate.
Funcție. Stabilește legătura dintre o piatră fizică și documentul care o descrie — legătură care, în absența inscripției, nu poate fi demonstrată decât prin coroborarea măsurătorilor: greutate, dimensiuni, proporții, suită de incluziuni.
Limite diagnostice. Inscripția nu constituie probă de sine stătătoare. Poate fi aplicată de orice deținător al echipamentului necesar, iar absența ei nu are semnificație gemologică: inscripționarea este un serviciu opțional, iar numeroase pietre certificate nu sunt inscripționate. Verificarea numărului se realizează în baza de date a laboratorului emitent.
Distincție. A nu se confunda cu forarea cu laser — tratament de ameliorare a clarității, fără legătură cu identificarea documentară. Ambele implică un laser; funcțiile sunt complet diferite.
→ Brâu (rondistă), Certificat gemologic, Raport gemologic, Diamant sintetic, Forare cu laser
Tratament de modificare a culorii prin expunerea la radiație ionizantă — electroni accelerați, neutroni sau radiație gamma — urmată frecvent de recoacere termică controlată (………, annealing).
Mecanism. Radiația deplasează atomi din pozițiile lor în rețea, creând vacanțe. Acestea funcționează ca centre de culoare, absorbind selectiv lumina. Recoacerea ulterioară permite migrarea vacanțelor și formarea de complexe cu azotul, modificând nuanța rezultată.
Culori obținute la diamante. Verde, albastru-verzui, galben, brun, negru. Prin recoacere se pot obține roz și roșu.
Stabilitate. În general bună, dar unele centre de culoare sunt instabile termic. Expunerea la temperaturi ridicate — inclusiv la operațiunile de lipire în atelier — poate modifica sau elimina culoarea.
Detectare. Spectroscopie de fotoluminiscență și în infraroșu. Centrele GR1 (741 nm) și H1b/H1c sunt diagnostice.
Relevanță. Impactul asupra valorii este cel mai pronunțat din întreaga gemologie. Diamantele colorate natural sunt printre cele mai rare materiale gemologice; echivalentele iradiate au o valoare de ordinul procentelor din prețul acestora.
(fr. „grădină”)
Termen consacrat pentru rețeaua de incluziuni, fisuri fine, canale și incluziuni fluide caracteristică smaraldelor naturale.
Origine. Smaraldul se formează în medii geologice cu perturbări repetate, iar cristalul înregistrează aceste evenimente sub forma unor fracturi vindecate și a incluziunilor multifazice.
Statut gemologic. Nu constituie defect, ci criteriu de autenticitate. Un smarald de dimensiune semnificativă, complet lipsit de incluziuni, ridică o suspiciune imediată de sinteză.
Incluziuni tipice. Trifazice (lichid, gaz, cristal de halit) — caracteristice smaraldelor columbiene; cristale de pirită, calcit, mică.
smarald-jardin-incluziuni-microscop.jpg(pietre etalon)
Set de diamante naturale de referință, utilizat pentru gradarea culorii prin comparație directă. Fiecare piatră din set marchează exact o treaptă de pe scara internațională D–Z.
Utilizare. Diamantul analizat este așezat alături de pietrele etalon, sub iluminare standardizată, și încadrat prin comparație vizuală succesivă. Metoda elimină subiectivitatea aprecierii izolate.
Certificare. Pietrele dintr-un set de referință profesional sunt însoțite de certificate emise de un laborator recunoscut, care confirmă încadrarea lor exactă pe scară.
Relevanță. Este singura metodă acceptată internațional pentru determinarea culorii diamantelor incolore. Fără un set de referință certificat, încadrarea pe scara D–Z rămâne o estimare — iar diferența dintre două trepte alăturate are impact direct asupra valorii.
(engl. silk)
Ansamblu de incluziuni aciculare fine de rutil (TiO₂), orientate cristalografic la 60° una față de alta, în corindon.
Relevanță diagnostică. Rutilul se dizolvă la temperaturile tratamentului. Prezența mătăsii intacte constituie o indicație puternică de piatră netratată — element cu impact direct asupra valorii.
Efect optic. Când densitatea și orientarea sunt adecvate, mătasea produce asterismul (efectul de stea) la pietrele fasonate cabochon.
safir-matase-rutil-microscop.jpg→ Rutil, Tratament termic, Corindon
Regiune din nordul Myanmarului (Birmania), cunoscută ca sursă a rubinelor de referință mondială. Depozitele marmoreene, sărace în fier, produc pietre cu fluorescență excepțională și saturație cromatică ridicată.
Relevanță comercială. Determinarea originii birmaneze într-un raport de laborator adaugă o primă semnificativă de preț. Determinarea se realizează prin analiza elementelor urmă și a suitelor de incluziuni.
Scară ordinală de duritate la zgâriere, propusă de Friedrich Mohs în 1812. Nu este liniară: diferența de duritate absolută între treapta 9 (corindon) și 10 (diamant) este de aproximativ patru ori mai mare decât întregul interval 1–9.
Distincție. Duritatea nu echivalează cu tenacitatea. Diamantul, cel mai dur material natural, are clivaj perfect după patru direcții și se poate fractura la un impact. Jadul, cu duritate 6–7, are tenacitate excepțională datorită structurii fibroase.
→ Gemă
Varietate de safir cu nuanță echilibrată între roz și portocaliu. Denumirea provine din sinhaleză (padma rāga — culoarea florii de lotus).
Delimitare. Una dintre cele mai disputate clasificări cromatice din gemologie. Laboratoarele internaționale aplică criterii stricte, iar dezacordurile între ele sunt documentate.
Relevanță practică. Fiind o culoare rară și foarte valoroasă, padparadscha este intens imitată prin difuzie cu beriliu. Achiziția fără raport de la un laborator de referință prezintă un risc semnificativ.
Proprietatea materialelor anizotrope de a prezenta culori diferite după direcția de observare, ca urmare a absorbției selective diferite pe axele optice.
Terminologie. Dicroism — două culori (materiale uniaxiale: corindon, beril, turmalină). Tricroism — trei culori (materiale biaxiale: tanzanit, andaluzit).
Relevanță practică. Se examinează cu dicroscopul. Are dublă utilitate: – identificare — materialele izotrope (diamant, spinel, granat, sticlă) nu prezintă pleocroism – fasonare — orientarea corectă a pietrei în timpul tăierii determină culoarea observată frontal, cu impact direct asupra valorii
Exemplu. Tanzanitul netratat prezintă tricroism accentuat: albastru, violet și brun-gălbui. Tratamentul termic elimină componenta brună.
v. Certificat gemologic
Polimer sintetic utilizat pentru umplerea fisurilor deschise, în special la smaralde. Denumiri comerciale frecvente: Opticon, Araldite, ExCel, Permasafe.
Comparație cu uleiul. Stabilitate superioară — nu se evaporă și rezistă mai bine la solicitări. Însă practic ireversibilă: îndepărtarea necesită solvenți agresivi și poate afecta piatra.
Limitare. Unele rășini prezintă îngălbenire progresivă sub acțiunea radiației ultraviolete, cu alterarea aspectului pietrei în timp.
Raportare. Se declară distinct de uleiere. Laboratoarele indică natura substanței (ulei / rășină) și gradul de umplere.
Relevanță. Piața tradițională a smaraldelor privilegiază uleiul de cedru. Pietrele tratate cu rășină se tranzacționează, de regulă, sub valoarea celor uleiate tradițional, la calitate comparabilă.
Instrument gemologic destinat măsurării indicelui de refracție, prin determinarea unghiului de reflexie totală la interfața dintre o prismă de indice cunoscut și piatra examinată.
Domeniu de măsurare. 1,40–1,81, limitat de indicele prismei (uzual sticlă cu plumb, n ≈ 1,81). Diamantul (2,417), zirconia cubică și moissanitul depășesc acest domeniu și nu pot fi măsurate direct.
Informații obținute. Indicele de refracție, birefringența, caracterul optic (uniaxial/biaxial), semnul optic — parametri suficienți, în majoritatea cazurilor, pentru identificarea speciei minerale.
Necesar. Lichid de contact cu indice ridicat (diiodometan saturat cu sulf, n = 1,81) și o suprafață plană lustruită pe piatră.
→ Indice de refracție, Pleocroism
(dioxid de titan, TiO₂)
Mineral care formează incluziuni aciculare caracteristice în corindon, granat, cuarț și alte geme.
În corindon, rutilul precipită din soluție solidă în timpul răcirii lente a cristalului, orientându-se cristalografic. Constituie „mătasea”.
(engl. pigeon blood; birm. ko-twe)
Denumire tradițională pentru cea mai apreciată nuanță de rubin: roșu saturat cu componentă purpurie ușoară, însoțit de fluorescență puternică.
Statut actual. Nu este un termen comercial arbitrar. Laboratoarele de referință aplică criterii colorimetrice definite pentru atribuirea calificativului, iar mențiunea într-un raport are impact semnificativ asupra prețului.
Material care imită aspectul unei geme, având compoziție chimică și structură cristalină diferite.
Simulanți uzuali ai diamantului. Cubic zirconia (ZrO₂ stabilizat, n = 2,15, duritate 8,5), moissanit (SiC, n = 2,69, duritate 9,25, birefringent), safir incolor, spinel sintetic, topaz incolor, sticlă.
Distincție esențială. Un diamant sintetic este diamant. Un simulant nu este. Confuzia dintre cei doi termeni este frecventă și are consecințe practice: identificarea unui simulant este imediată (testere, refractometru, observarea birefringenței), în timp ce identificarea unui diamant sintetic necesită laborator specializat.
Ansamblu de metode analitice bazate pe interacțiunea materialului cu radiația electromagnetică.
Metode utilizate în gemologie:
Observație. Metodele spectroscopice reprezintă singura cale de identificare pentru anumite tratamente și pentru anumite pietre sintetice. Examinarea microscopică, oricât de competentă, are limite fizice pe care instrumentația le depășește.
→ Fotoluminiscență, HPHT, Iradiere
(Swiss Gemmological Institute)
Laborator gemologic elvețian, cu activitate de referință în analiza gemelor colorate de valoare ridicată, în determinarea originii geografice și în cercetarea perlelor.
(engl. cut)
Ansamblul proporțiilor, simetriei și calității polisajului unei geme fasonate. Singurul dintre cei 4C determinat integral de intervenția umană.
Distincție. Forma se referă la conturul exterior (rotund, oval, marchiză, pară, smarald). Cut grade se referă la modul în care fațetele interacționează cu lumina.
Componente evaluate la diamant. Luminozitate (lumina albă returnată), foc (dispersia spectrală), scintilație (jocul de lumini la mișcare). GIA evaluează tăietura pe cinci trepte: Excellent, Very Good, Good, Fair, Poor.
Proporții critice. Adâncimea totală, masa tablei, unghiul coroanei, unghiul pavilionului, grosimea brâului (rondistei) trebuie analizate, nu separat. Abateri de câteva grade de la valorile optime produc pierderi vizibile de strălucire.
Impact. O piatră cu culoare și claritate superioare, dar cu tăietură deficitară, poate avea un aspect inferior unei pietre modeste bine fasonate.
→ Cei 4C, Brâu (rondistă), Dispersie
Orice procedeu aplicat unei geme după extracție, cu scopul modificării aspectului — culoare, claritate, transparență, stabilitate.
Clasificare după acceptabilitate:
Obligația de declarare. Practicile internaționale de raportare impun menționarea tuturor tratamentelor detectate. Absența unei secțiuni dedicate tratamentelor într-un raport nu echivalează cu absența tratamentelor — poate indica faptul că verificarea nu a fost efectuată sau nu s-a putut determina.
→ Tratament termic, Difuzie, Iradiere, Umplere cu sticlă
(engl. heating, heat treatment)
Încălzirea controlată a unei geme, în atmosferă oxidantă sau reducătoare, pentru modificarea culorii și a transparenței.
La corindon. Temperaturi de 1.200–1.800°C, durate de la câteva ore la câteva zile. Efecte: dizolvarea incluziunilor de rutil (eliminarea aspectului tulbure), modificarea stării de oxidare a fierului și titanului (intensificarea sau clarificarea culorii), omogenizarea zonării.
Vechime. Documentat de peste două milenii. Practica este atât de răspândită încât se prezumă, în absența unei mențiuni contrare într-un raport de laborator.
Detectare. Alterarea incluziunilor: rutil dizolvat sau fragmentat, incluziuni cristaline cu halouri de tensiune, fisuri vindecate cu aspect caracteristic. Spectroscopia FTIR aduce confirmare suplimentară.
Impact asupra valorii. Piatra tratată termic este pe deplin comercializabilă. Însă o piatră netratată, confirmată prin raport, se tranzacționează la un multiplu semnificativ: 2–5× la safire, 3–10× la rubine, în funcție de calitate și dimensiune.
Ulei natural cu indice de refracție de aproximativ 1,50, apropiat de cel al berilului (1,577–1,583). Utilizat de peste două milenii pentru reducerea vizibilității fisurilor la smaralde.
Procedeu. Piatra este introdusă într-o incintă vidată, apoi uleiul este împins în fisuri sub presiune.
Caracteristici. Incolor, reversibil, fără adaos cromatic. Considerat standardul acceptat de piață.
Limitare. Nepermanent. Se evaporă în timp, este extras de solvenți, de căldură și de curățarea cu ultrasunete. Un smarald uleiat cu decenii în urmă prezintă frecvent un aspect mai tulbure decât la achiziție — fenomen reversibil prin reuleiere.
Gradare. Laboratoarele evaluează cantitatea de substanță prezentă în fisuri: none, minor, moderate, significant — cu impact direct și substanțial asupra valorii.
smarald-uleiat-fisuri-microscop.jpgProcedeu de curățare bazat pe cavitație: undele ultrasonore (20–40 kHz) produc microbule în lichid, a căror implozie desprinde depunerile.
Contraindicații gemologice absolute:
Observație practică. Reprezintă cauza cea mai frecventă de deteriorare a gemelor tratate în context comercial. Deteriorarea se produce în câteva secunde și este, de regulă, ireversibilă.
deteriorare-curatare-ultrasunete-smarald.jpg→ Ulei de cedru, Umplere cu sticlă
(engl. fracture filling, lead glass filling; comercial: „compozit”, „hibrid”)
Introducerea de sticlă topită, cu conținut ridicat de plumb, în fisurile deschise ale unei geme. Sticla cu plumb are indice de refracție ridicat (1,7–1,8), apropiat de cel al corindonului, ceea ce face fisurile practic invizibile.
Amploare. La rubinele de calitate inferioară, proporția de sticlă poate atinge 30–50% din volumul pietrei. Materialul rezultat nu mai constituie, din punct de vedere gemologic, o gemă naturală tratată, ci un produs compozit.
Instabilitate. Sticla are punct de topire, coeficient de dilatare termică și rezistență chimică fundamental diferite de ale corindonului. Consecințe documentate: – topirea sau exudarea la flacăra de lipit (operațiuni curente de atelier: redimensionare, reparație montură) – degradare la contactul cu acizi, inclusiv soluții de curățare uzuale – deteriorare la curățarea cu ultrasunete – uzură diferențiată la purtare
Detectare. Flash effect sub iluminare oblică; bule de aer sferice în masa umpluturii; diferență de luciu între zonele umplute și suprafața pietrei.
Relevanță. Numeroase laboratoare de referință refuză denumirea de „rubin” pentru astfel de materiale, clasificându-le drept produse manufacturate. Valoarea reprezintă o fracțiune din cea a unei pietre tratate termic.
(fuziune în flacără; engl. flame fusion)
Prima metodă industrială de sinteză a gemelor, dezvoltată de Auguste Verneuil și făcută publică în 1902. Pulbere de oxid de aluminiu, cu adaos de oxizi cromofori, este topită într-o flacără oxihidrică (aproximativ 2.000°C) și recristalizată pe un suport rotativ, formând o „pară” cilindrică.
Producție. Metoda rămâne cea mai ieftină formă de sinteză a corindonului. Producția anuală mondială se măsoară în tone.
Identificare. Linii de creștere curbate — imposibile într-un cristal natural, unde zonarea urmează fețele cristalografice și este rectilinie. Bule sferice sau alungite de gaz. Absența incluziunilor minerale.
rubin-sintetic-verneuil-striuri-curbe.jpgDistribuția neuniformă a culorii într-un cristal, reflectând variații ale compoziției chimice în timpul creșterii.
Valoare diagnostică fundamentală:
Metodă de observare. Imersie, cu iluminare difuză. Zonarea este frecvent invizibilă în aer, din cauza reflexiilor de suprafață.
Glosarul reunește terminologia folosită în rapoartele de laborator, în literatura de specialitate și în modulele de curs ale Institutului. Include atât termenii de bază, cât și pe cei care apar frecvent în documentele gemologice fără a fi explicați.
Fiecare intrare cuprinde definiția, contextul tehnic, relevanța practică și trimiterile către termeni înrudiți. Acolo unde este cazul, este precizată consecința asupra valorii unei pietre.
Glosarul este actualizat periodic. Dacă ați întâlnit un termen care lipsește, ne puteți scrie la institut@comaccent.ro.